Ità di u farru

U farru hè più risistenti cà u ramu o u bronzu. Parmetti eddu l'arrutata di l'arnesi è di l'armi. Trovu sopra locu o impurtatu da l'Etruria o d'Elba, hè travagliatu in Corsica da fà spadi è pugnali « cù l'antenni ».

U bronzu hè beddu prisenti (ancu di più cà mentri l'Ità di u bronzu !) da fà braccialetti, aneddi o fibbii. Certi fibbii, detti di i « Korsi », parini sputichi à l'isula. Par disgrazia, u farru ùn risisti à u tempu è pochi ughjetti farrinchi sò stati trovi. Hè cusì ch'eddu si pò scopra un manicu di pugnali in bronzu senza a so fiara di farru.

Casteddi, ci n’hè sempri di più, ciò chì andaria cù l’ipòtesi d’una pupulazioni più impurtenta. Si pò dì chì u modu di vita di l’epica ùn cambia tantu paragunatu à quiddu di l’Ità di u bronzu ma hè sfarentu assai paragunatu à i paesi à l’intornu. A Corsica pari poca sviluppata accantu à altri civilizazioni di u Maritarraniu dighjà intruti ind’a Storia.

Cusì, i scambii si sviluppani cù i marinari di u Maritarraniu, ni tistimuneghjani i numarosi ughjetti trovi ind'è noi : elmi, punti di lanci, zappetti o perli di vetru.

In 565 nanzu à C., ùn si tratta più di cuntatti ma di arrughjunera cù l'arrivu di i culoni Fucesi in Alalia. L'abitenti di a Corsica sò indittati sottu à u nomi di « Korsi », discritti ch'eddi sò da i Grechi chì scrivini assai. Tandu, a Corsica entri ind'a Storia ancu edda.


Formi pà u mitaddu fusu (piuletti è  pugnali)
Alò Bisughjè.

DA TENA À MENTI

L’Ità di u farru dura da 1000 nanzu à Cristu sin’à l’invasu rumanu. In Corsica, si scontrani parechji civilizazioni : Truschi, Cartaghjinesi, Grechi è Rumani. Ni nascini cunflitti è scambii.