I barbareschi

A Corsica, priva di signori è di difesi, hè tocca da l’abbotti barbareschi. Nant’à u mari, a lotta trà cristiani è musulmani hè trimenda. Hè di primura pà ogni avvirsariu di piglià schiavi u più ch’eddu si pò da venda li o fà li vucà i remi di i so galeri.

A Corsica a corri brutta par via di a so pusizioni cintrali ind’u Maritarraniu. A costa hè lasciata da i Corsi chì pigliani i stradi muntagnoli è campani luntanu da u mari.

Ind’u 1553, Samperu Corsu veni è rompi a guasgi tranquiddità di dopu riprissioni. Aiutatu da a Francia, rivindicheghja a signuria di l’arcimissiavu di a moglia, Ghjuvampaulu da Leca, Conti di Corsica. A Francia, edda, t’hà a vuluntà d’impidiscia i cumunicazioni trà a Spagna è l’Italia in mani à Carulu u vtu. A Corsica hè cunquistata ma u trattatu di « Cateau-Cambrésis », trà Francia è Ghjenuva, strughji i sonnii di u Cunduttieri. Ghjenuva ripiglia a suprana è Alfonsu d’Urnanu (figliolu di Samperu tombu da pocu) chì s’avia ripigliatu a lotta, parti in isiliu cù i sò partitenti.
L’abbotti sò di più à in più impurtenti dopu i guerri di Samperu Corsu. Ancu i paesi di l’internu, com’è Sartè, sò scompii (1583). A Corsica hè pruvista d’un ritali di difesa contru à i Barbareschi fattu di torri nant’à tuttu u litturali.