I Rivolti paisani

Una volta di più, a paci imposta hè cuntrariata da rivolti pupulari. A prima rivolta piglia radica in l’inghjustizia chì tocca un certu « Cardone » di a pievi di Boziu. Ùn pò pagà « a baiocca », un supplimentu novu, è u parcitori minaccia u vechju ciancu di riprissioni. Cardone si lagna strada facendu è i paisani pigliani a so pratesa, ricusendu di pagà ancu eddi. Quarant'anni di guerra cumenciani. I cità Ghjinuvesi di a costa sò minacciati. I nutabuli, videndu ricusati i so dulienzi, pigliani u capu di a rivolta.

Intrimi ind’u ciculu :
« Upprissioni – Rivolta – Riprissioni stragnera – Partenza di a putenza chjamata da Ghjenuva – Upprissioni… ».

Tucchemi tandu a strana storia di u Rè Tiadoru chì, dopu d’avè scontru à Giafferi, Ceccaldi, Aitelli, Orticoni è Costa in isiliu, sbarca in Aleria ind’u 1736 cù un batteddu inglesi cun fucili, cannoni è soldi. D’aprili hè alettu Rè di Corsica è pruclama una custituzioni. Perdi à pocu à pocu a cunfidenza di i capirivolta ancu s’eddu piaci à u populu. Parti un ghjornu in cerca d’aiutu, lascendu à Ghjacintu Paoli è à Giafferi i rispunsabilità. Cerca di vultà ind’u 1738 po cù l’aiutu inglesi ind’u 1743. Fiasca ogni volta è ùn sbarcarà mai più.

Ind’u 1739, Ghjacintu Paoli parti in isiliu in Napoli cù u figliolu Pasquale. U figliolu maiò, Clemente, ferma in Corsica.

I Francesi si stabbiliscini una prima volta, aiutati da un partitu francesi ch’eddi ani criatu. U marchesu De Cursay teni ancu oghji una riputazioni di guvirnadori amatu da a pupulazioni ind’u 1749. Ma a Francia si ni và ancu edda è a riprissioni ghjinuvesa ripiglia à iss a più bedda.
Ind’u 1753, Gaffori t’hà tutti i puteri ma sarà assassinatu.