A Corsica è i culunii - L'isiliu

L’isiliu

U finominu di l’isiliu và liatu à a miseria è a l’insicurità. A Corsica ùn pò più nutriscia a so ghjenti. I famigli sendu numarosi, circà furtuna in altrò diventa un’ubligazioni pà assai figlioli.

Guasgi tutti i paesi sò tocchi da sta sbiutera (1 800 parsoni movini ogni annu da u 1890 à u 1914) chì porta a ghjenti versu u cuntinenti, soprattuttu in Marseglia. Ind’u 1891, 45 210 parsoni nati in Corsica sò stabbidditi par sti Franci. Sta ciffra ghjugnarà sin’à 52 500 parsoni ind’u 1911, cù 36 500 in Marseglia, a prima di i cità corsi ! Altri andarani ind’i culunii francesi com’è manudopara, capi d’impresi agriculi o com’è funziunarii.

Certi isulani cercani di cambià a so sorti andendu beddu più luntanu, in America par indettu (Califurnia, Venezuela, Arghjintina, Messicu…).

Sò pochi à divintà ricchi ma quiddi chì rientrini in paesi a facini veda : alzani palazzi chì sarani chjamati « casi di l’amiricani » da i paisani. U stili hè culuniali cù dui o trè piani, un tettu à quattru acqui, balconi parechji, culonni, ringheri di farru stazzunatu, statuli, scialbu nant’à i facciati...

Ammintaremi cusì chì i prisidenti di u Venezuela, Leoni (1963) è Lusinchi (1984), sò sciuti da famigli corsi isiliati.

DA TENA À MENTI

Corsi chì lascioni a Corsica, ci n'hè guasgi quant'à Corsi chì ci firmoni. Pà u più, si sò arrughjunati in cuntinenti, ma uni pochi ani fattu furtuna in America è ani alzatu palazzi dopu rimpatriati